Tulburările de alimentație reprezintă o problemă semnificativă în dezvoltarea copiilor, afectând până la 35% dintre copiii cu dezvoltare normală în copilăria timpurie. Aceste dificultăți sunt și mai frecvente în cazul copiilor prematuri, cu dizabilități, ADHD, sindrom Down sau tulburări din spectrul autist.
Definirea tulburării de alimentație
O tulburare de alimentație este caracterizată prin comportamente de hrănire orală neadecvate, care pot fi însoțite de probleme medicale, nutriționale și/sau dificultăți socio-emoționale[1]. Aceasta se manifestă atunci când un copil nu poate consuma aceleași alimente sau în aceeași cantitate ca și copiii de vârsta sa, ducând la potențiale probleme medicale, de alimentație sau comportamentale.
Impactul asupra familiei
Dificultățile de alimentație ale copilului pot afecta semnificativ întreaga familie, generând:
- Stres semnificativ
- Sentimente de eșec
- Teamă față de orele de masă
- Interacțiuni dificile între copil și părinți
- Program zilnic concentrat excesiv pe hrănirea copilului
Domenii de evaluare
Pentru a înțelege și aborda tulburările de alimentație, se analizează patru domenii principale:
1. Domeniul medical
Procesul de alimentare implică o acțiune coordonată a mușchilor. În cazul când mușchii care participă la procesul de hrănire nu sunt suficient dezvoltați, copilul poate avea dificultăți de hrănire.
Semne de avertizare:
- Dificultăți de respirație
- Tuse în timpul mâncatului sau băutului
- Creștere slabă în greutate
- Oboseală în timpul sau după hrănire
2. Domeniul alimentar
O alimentație adecvată este esențială pentru creșterea, dezvoltarea și funcționarea optimă a creierului copilului.
Semne de avertizare:
- Lipsă de energie
- Creștere slabă în greutate
- Deshidratare
3. Domeniul deprinderilor alimentare
Capacitatea de a se hrăni necesită dezvoltarea integrării senzoriale și a coordonării motorii.
Semne de avertizare:
- Putere de aspirație insuficientă
- Coordonare deficitară
- Probleme de înghițire și băut
- Tulburări de postură
- Dificultăți senzoriale în alegerea alimentelor
4. Domeniul socio-emoțional
Experiența mesei trebuie să fie plăcută pentru toți cei implicați, iar dificultățile de alimentație pot afecta calitatea vieții copilului.
Semne de avertizare:
- Senzație de depresie sau anxietate
- Izolare socială
- Rușine sau stres
Strategii de intervenție
Abordarea tulburărilor de alimentație necesită o intervenție integrată și multidisciplinară:
- Abordare nutrițională: Dezvoltarea unui plan de nutriție personalizat
- Abordare comportamentală și emoțională: Dezvoltarea emoțiilor și comportamentelor asociate cu alimentele
- Abordare senzorio-motorie: Adaptarea la noi texturi, mirosuri și gusturi prin activități senzoriale
- Sprijinul familiei: Implicarea și educarea părinților în procesul terapeutic
- Tratament medicamentos: Când este necesar, pentru gestionarea simptomelor asociate
- Terapia prin joc: Introducerea treptată a noilor alimente într-un mod plăcut
- Abordare multidisciplinară: Colaborarea între diferiți specialiști pentru îmbunătățirea abilităților de alimentare
În concluzie, tulburările de alimentație la copii sunt complexe și necesită o abordare holistică. Părinții sunt încurajați să colaboreze cu profesioniști precum medici de familie, dieteticieni, nutriționiști, terapeuți ocupaționali și psihologi pentru a oferi sprijinul necesar și a îmbunătăți calitatea vieții copilului lor.
