Integrarea Senzorială: Fundamentul Dezvoltării Copilului

Integrarea senzorială este un proces complex prin care creierul organizează și interpretează informațiile primite de la simțuri precum vederea, auzul, atingerea, gustul și mirosul. Acest mecanism este esențial pentru a înțelege mediul înconjurător și a reacționa adecvat la stimuli.

Importanța Interacțiunii Senzoriale în Vârsta Mică

Copiii mici au nevoie de interacțiuni multisenzoriale pentru a învăța despre oameni, locuri și obiecte. Stimularea senzorială (SS) se referă la activități concepute pentru a activa unul sau mai multe simțuri. Aceste activități sunt utilizate frecvent în terapia ocupațională (TO) pentru copiii cu tulburări senzoriale, probleme neurologice, dificultăți de percepție și dizabilități severe.

Impactul Mediului asupra Dezvoltării Cerebrale

Nou-născuții și copiii care cresc într-un mediu stimulativ, care le permite să exploreze experiențe noi, dezvoltă un creier mult mai activ decât cei care nu beneficiază de astfel de stimulări. Există diverse metode de stimulare senzorială care se realizează prin joc, o activitate esențială pentru dezvoltarea și educarea copilului. Informațiile primite prin simțuri sunt procesate de sistemul nervos central, care ajută la organizarea și înțelegerea acestora.

Tipuri de Stimulare Senzorială

1. Simțul Auditiv: Permite perceperea sunetelor din mediu, fiind crucial pentru comunicare și interacțiune socială. Acest simț se dezvoltă aproape complet de la naștere.
2. Simțul Vizual: Implicat în perceperea luminii și interpretarea imaginilor prin ochi, joacă un rol vital în modul în care interacționăm cu lumea din jur.
3. Simțul Tactil: Cunoscut și ca simț al atingerii, permite perceperea stimulilor fizici prin piele, cel mai mare organ al corpului. Acesta este esențial pentru interacțiunea noastră cu mediul.
4. Gustul: Perceput prin receptorii gustativi de pe limbă și în cavitatea bucală, răspunde substanțelor chimice din alimente și băuturi.
5. Simțul Proprioceptiv: Această capacitate permite organismului să perceapă poziția și mișcarea părților corpului fără stimuli vizuali, fiind esențial pentru coordonarea mișcărilor și controlul motor. Se dezvoltă de la aproximativ 4 luni, când copilul își descoperă mâinile.
6. Sistemul Vestibular: O componentă crucială a sistemului senzorial, responsabil pentru menținerea echilibrului și orientării în spațiu. Acesta se află în urechea internă și detectează mișcările capului și poziția acestuia în raport cu gravitația.

Interorecepția este capacitatea organismului de a percepe și interpreta informațiile provenite din interiorul său, în special din organele interne. Aceasta include senzații legate de funcționarea organelor interne, cum ar fi senzația de foame, sete, durere, oboseală sau disconfort. Interoceptorii sunt receptorii senzoriali care detectează aceste stimuli interni și transmit informațiile către creier pentru a fi procesate. Interorecepția joacă un rol crucial în menținerea homeostaziei (starea de echilibru intern al organismului) și în reglementarea comportamentului. De exemplu, senzația de foame ne determină să căutăm hrană, iar senzația de sete ne îndeamnă să consumăm lichide. De asemenea, Interorecepția este importantă pentru conștiința de sine și pentru capacitatea de a recunoaște stările emoționale, deoarece multe emoții sunt asociate cu modificări fiziologice interne.În ultimele decenii, cercetările au început să exploreze mai profund Interorecepția și impactul său asupra sănătății mentale și fizice, evidențiind legătura dintre percepțiile interne și stările emoționale sau comportamentale. 

Integrarea Senzorială este capacitatea corpului de a lucra cu informațiile primite de la simțuri. Această informație ajută creierul să modeleze și să controleze comportamentul, emoțiile și reacțiile corpului. Disfuncția de IS apare atunci, creierul nu poate să prelucreze această informație, deci nu pot să dezvolte răspunsuri adaptive.Copiii cu tulburări de integrare senzorială nu pot să prelucreze informațiile captate, necesare creierului.

Simptome posibile ale tulburărilor de integrare senzorială:

• Sistemul tactil: evită atingerile, texturile aspre
• Simțul proprioceptiv: probleme de îndemânare, strică de multe ori jucării sau obiecte, menține corpul său în poziții ciudate, dificultăți de reglare a forței
• Sistemul vestibular: intră în panică să urce tobogane, scări, sau este permanent în mișcare
• Simțul auditiv: reacționează prea slab sau prea puternic la sunete, devine isteric acoperă urechile 
• Simțul vizual: ține jucăriile, cărțile aproape de față, evită luminile
• Gustul: ține degetele sau obiecte în gură permanent, selectează ceia ce mănâncă, respinge produse alimentare care par a fi schimbate la culoare, gust, aspect.
• Olfactiv: evită locuri unde simte arome puternice la bucătărie, miroase alimente înainte de a le mânca.

Factorii ce influențează negativ dezvoltarea creierului:

• Slaba stimulare sau supra stimularea
• Lipsa dragostei față de copil
• Dependența de telefon, TV, jocuri video
• Abandonul în fața TV
• Maltratările și abuzurile suferite la o vârstă fragedă

Activități care stimulează dezvoltarea creierului:

• Audierea, ascultarea și interpretarea cântecelor
• Jocurile
• Masajul
• Cititul (împreună). Obiceiul de a citi copilului o carte se cultivă în timp. La vârsta de 1 lună folosim imagini alb-negru, culori contraste pentru stimularea văzului. La 3 luni imagini viu colorate
• Țineți copilul în brațe, uitați-vă cu dragoste în ochii lui, zâmbiții. Lăsați-l să se simtă cât de important este pentru Dumneavoastră.

Concluzie

Stimularea senzorială este fundamentală pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor, influențându-le capacitatea de a învăța și a interacționa cu mediul lor. Prin joc și explorare, copiii își dezvoltă abilitățile necesare pentru o viață plină de succes și satisfacții.