Există numeroase concepții greșite despre alimentația și tulburările de alimentație la copii. Iată câteva dintre cele mai frecvente mituri și realitățile din spatele lor:
Mitul 1: Copilul va mânca când îi va fi foame
Realitate: Există multe motive pentru care un copil cu tulburări de alimentare poate să nu mănânce chiar și atunci când îi este foame. De exemplu:
- Dacă mâncatul sau băutul îi provoacă durere, copilul poate începe să asocieze hrănirea cu disconfortul și să evite mâncarea.
- Un copil cu probleme motorii orale ar putea dori să mănânce, dar nu poate coordona suptul, mestecatul sau înghițitul.
Mitul 2: Toți bebelușii se nasc cu capacitatea de a mânca
Realitate: Mâncatul nu este instinctiv pentru toți bebelușii. Unii sugari pot necesita sprijin specializat din partea profesioniștilor medicali pentru a învăța să se hrănească corect.
Mitul 3: Este doar o fază trecătoare
Realitate: Deși acest sfat vine adesea de la persoane bine intenționate, nu este întotdeauna adevărat că un copil va depăși singur problemele de alimentație. Tulburările nediagnosticate pot cauza probleme de sănătate copilului și stres familiei pe termen lung.
Mitul 4: Este doar un comportament capricios sau o luptă de control
Realitate: Deși pretențiozitatea la mâncare poate apărea în primii 5 ani de viață, o tulburare de alimentație netratată poate deveni invalidantă. Comportamentul copilului este cel mai probabil o formă de comunicare sau o modalitate de adaptare la situații dificile anterioare, nu un capriciu sau o încercare de a controla părinții.
Mitul 5: Dacă bebelușul urmează curba de creștere, totul e în regulă
Realitate: Unii copii pot urma curba de creștere, dar pot prezenta totuși alte semne ale unei tulburări de alimentație. Dacă părinții trebuie să ia măsuri extreme pentru a-și face copilul să mănânce, acest lucru poate fi îngrijorător și necesită atenție.
Mitul 6: Tulburările de alimentație sunt simple probleme de hrănire
Realitate: O tulburare de alimentație nu este întotdeauna o problemă simplă. Poate fi o condiție medicală gravă care necesită atenție specializată și tratament adecvat.
Mitul 7: Instalarea unui tub de hrănire înseamnă eșec parental
Realitate: Indiferent de eforturile părinților, uneori copiii au nevoie de un tub de hrănire pentru a crește și a se dezvolta corespunzător. Acest lucru nu reflectă o lipsă de îngrijire din partea părinților.
Semne de avertizare ale tulburărilor de alimentație la copii
Părinții ar trebui să fie atenți la următoarele semne care pot indica o posibilă tulburare de alimentație:
a) Sufocare, vărsături și/sau tuse în timpul mesei
b)Probleme alimentare în anumite situații specifice
c) Dificultăți de mestecat sau înghițit
d) Oboseală excesivă în timpul hrănirii
e) Preferințe alimentare foarte restrictive și stabile în timp
f) Dificultăți în menținerea unei nutriții și hidratări adecvate
g) Refuzul persistent al copilului de a mânca sau bea
h) Dependența de hrănire prin tub sau de suplimente nutritive
Este esențial ca părinții să înțeleagă că sprijinul și înțelegerea lor sunt cruciale pentru a ajuta copiii cu tulburări de alimentație. Dacă observă aceste semne, este recomandat să consulte un specialist pentru evaluare și îndrumare.
